Arhiva FP. Producţia de petrol va atinge un vârf şi va intra în declin în 2020, din cauza epuizării resursei, avertizează un nou studiu al Centrului britanic pentru cercetări energetice, citat de BBC . În ultima ediţie a FP România, Daniel Yergin explică de ce, exact când avem nevoie de mai mult petrol ca oricând, aceasta se schimbă atât de repede încât nu putem ţine pasul. (...) Unii vorbesc astăzi despre „sfârşitul petrolului.” Dacă e aşa, răspund alţii, intrăm într-o perioadă foarte lungă de rămas bun. O caracteristică a acestei noi ere este că petrolul a dezvoltat o dublă personalitate - ca marfă fizică, dar acum şi ca bun financiar. Trei alte carateristici definitorii ale acestei noi ere sunt: globalizarea cererii de petrol, o mare schimbare chiar şi faţă de situaţia de acum un deceniu; apariţia schimbărilor climatice ca factor politic, care conturează deciziile privind cum şi cât petrol folosim pe viitor; şi tendinţa către noi tehnologii, care pot afecta dramatic petrolul, ca şi tot portofoliul energetic.
Lista personajelor din afacerile cu petrol a crescut şi s-a schimbat. Unele companii petroliere au devenit „supermajore” – de pildă, ExxonMobil şi Chevron -, în timp ce o serie de companii petroliere internaţionale tradiţionale - precum Amoco şi Arco - au dispărut. „Giganţii petrolului” nu mai înseamnă companiile petroliere internaţionale tradiţionale, cu sigle pe care le recunoşti imediat, la fiecare staţie de benzină, ci companii de stat mult mai mari care, împreună cu guvernele, controlează astăzi peste 80% din rezervele mondiale de petrol.
Cincisprezece dintre primele 20 de companii petroliere ca mărime sunt acum în proprietatea statelor. Lista comercianţilor de petrol s-a extins şi ea mult. Jocul global al petrolului include astăzi fonduri de pensii, manageri financiari instituţionali, fundaţii şi hedge fund-uri, la fel ca şi