- Politic - nr. 397 / 13 Octombrie, 2009 Am spus, nu o data, ca nu-i bine ca toti parlamentarii sa fie judecati, globalizand, cu aceeasi masura. Intr-adevar, sunt destui alesi ai neamului care nu au ce cauta in fotoliile din Palatul Parlamentului. Unii nu merita sa se afle nici macar la 500 de kilometri de Camera Deputatilor sau de Senatul Romaniei. N-au chemare politica, n-au cultura, n-au deloc charisma, n-au necesarul bun-simt, n-au nici cea mai mica pregatire profesionala sau psihica pentru acest mandat de parlamentar, de o importanta covarsitoare pentru soarta Romaniei. Afirmam candva, la o emisiune a unui post de televiziune, ca sunt si parlamentari care isi vad de treaba, care-si stiu rostul acolo (cum au fost si domnii profesori Petre Turlea si Adrian Moisoiu, fosti deputati!), care nu merita sa fie maculati, improscati cu noroi, la gramada, care se detaseaza, prin seriozitate si pozitie corecta, de toti acei gargaragii de unu, doua, trei mandate. Unul dintre ei este si marele actor Mircea Diaconu, intelectual distins, model in sfera de excelenta a teatrului, cinematografiei si culturii romanesti. L-am urmarit, cu ceva timp in urma, intr-o interventie pe timpul scandalului din Parlament, declansat de depunerea motiunii de cenzura de catre PNL, UDMR si cativa PSD-isti: retinut in limbaj, echilibrat, moderat atitudinal, echidistant. Inteligent! Ajuns in Camera Deputatilor, de pe locul al treilea, fara a-si face campanie, fiind atunci plecat in Germania, se pare, deputatul liberal se dovedeste un adversar al gastilor politice si al spectacolului degradant al pasiunilor, al badaraniei alesilor! Cerandu-i-se sa caracterizeze zbaterea actuala a politicienilor prinsi in vertijul premergator campaniei electorale, marele, talentatul actor, caracterizat printr-un mare bun-simt, nu s-a aruncat la gatita unor politicieni, mereu tentati sa plateasca polite, cum se proced