Mai multe organizaţii ale societăţii civile, printre care şi Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“, s-au reunit în Platforma pentru Bucureşti. Cum a luat ea fiinţă?

Platforma vine din două direcţii. În primul rând, era deja o echipă de reflecţie, coordonată de cei de la Asociaţia pentru Tranziţie Urbană, care a început să funcţioneze prin toamna lui 2007. Erau 10-15 organizaţii care aveau profil fie legat de urbanism, fie de mediu, fie de patrimoniu. A doua direcţie a fost raportul Bucureşti, un dezastru urbanistic, pe care noi, Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“, l-am publicat în martie 2008 – el a fost reprodus, de altfel, şi în revista 22. În momentul acela, iniţiativele noastre au devenit mai vizibile şi au început să apară şi alte organizaţii. Practic, simţeam că lumea e preocupată de Bucureşti, mai ales că veneau alegerile locale din iunie 2008, dar că identificarea problemelor şi a soluţiilor în opinia publică nu era făcută la nivel profesionist - se oprea la chestiuni de genul că sunt prea multe şantiere deodată, se pun prea multe borduri etc. Prin urmare, raportul nostru şi Pactul pentru Bucureşti, pe care l-am făcut public în aprilie 2008 şi care a fost semnat şi de autorităţi, încercau să fie programe minimale cât mai ştiinţifice, pentru adevăratele probleme ale Bucureştiului.

Este pentru prima dată când s-au adunat la un loc mai multe ONG-uri pentru a se implica în mod organizat în problemele oraşului?

Pentru o platformă completă de probleme, da. Au mai fost coalizări pe chestiuni punctuale, cum a fost problema Parcului Bordei, unde erau 5-6 organizaţii împreună cu mai multe autorităţi locale. Dar, pe o problematică globală, cred că e prima oară.

Care sunt principalele direcţii pe care le urmăreşte Pactul pentru Bucureşti?

Este vorba despre urbanism (incluzând aici şi arhitectura), construcţii, demolări, retrocedări, spaţii verzi, împ