În 1938, Churchill îi spune Marthei Bibescu: “Doamnă, va fi război. Praful şi pulberea se vor alege de Imperiul Britanic. Moartea ne påndeşte pe toţi. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani”.
Nu e nici pe departe Churchill, dar bea şi fumează aproape la fel. La fel, conflictul îl face să renască. După căderea lui Boc, Traian Băsescu a redevenit, cu sprijinul involuntar al Opoziţiei, adversarul periculos şi imprevizibil din vremea suspendării, care se mişcă printre loviturile de teatru ca printre bancurile marinăreşti.
“Voi respecta litera Constituţiei” a spus preşedintele Băsescu avånd aerul că nu tocmai asta trebuie înţeles din propoziţie ci, fără doar şi poate: “premierul îl voi numi eu şi numai eu”. Consultările rămån, aşadar, la garderobă, la un loc cu umbrela şi cu litera legii, iar în sala de spectacol se intră doar cu nervii întinşi.
De ce a picat azi guvernul Boc? În nici un caz din pricina îngrijorării patriotice. În nici un caz din cauză că oamenii politici responsabili au înţeles că, plină criză economică n-avem ce face cu o suplimentară criză politică. Nu. Sunt alegeri prezidenţiale şi ăsta ar trebui să fie un răspuns corect, chiar dacă total iresponsabil.
Foloseşte cuiva căderea guvernului?
Ţării, nu. Bursei, cursului valutar, investiţiilor străine, inflaţiei şi ratingului de ţară, nu.
PDL-ului, nu. S-a înecat la mal, cu o lună înainte de alegeri, după ce şi-a riscat reputaţia pentru Ministerul de Interne. Greu de crezut că mai are şanse să revină, chiar într-o propunere surpriză a preşedintelui.
PSD-ului şi PNL-ului, un pic. Le foloseşte pentru că ambele partide se pot poziţiona în raport cu o victorie psihologică şi pot ataca frontal eşecul unui mandat nedus pånă la capat. Nu le foloseşte fiindcă au contribuit, prin această agresiune la stabilitate, la haosul şi imprevizibilitatea momentului.
Preşedint
