Politica şi, mai rău, administraţia românească s-au feudalizat. Practic, în toate formaţiunile politice importante legea o fac baronii locali care, adesea, acţionează concertat în plan local, chiar dacă partidele lor se războiesc la Bucureşti.

Starea definitorie astăzi pentru politica românească este confuzia. Şi nu e vorba doar de evenimentele în curs: demisia guvernului sau demiterea prin moţiune de cenzură, ce tip de interimat vom avea până la terminarea prezidenţialelor? E mai mult de atât. Întregul peisaj politic e nebulos şi imprevizibil şi nu sunt deloc semne că această stare de fapt se va schimba în perioada următoare. Cum arată raportul de forţe dintre grupurile care îşi dispută puterea în interiorul PSD? Pe cine susţine cu adevărat tabăra patronată de Ion Iliescu în cursa prezidenţială: pe Mircea Geoană sau pe Sorin Oprescu? Pentru că e greu de crezut că Octav Cozmâncă s-a desprins formal de PSD pentru a-l susţine pe „doctor“ doar aşa, din grijă pentru ţară. Deja şi la centru, dar, foarte important, şi în ţară, o serie de lideri politici social-democraţi dau de înţeles că îl vor susţine, neoficial, pe Sorin Oprescu, dirijând către el voturile din mediul rural, unde funcţionează o cu totul altă logică electorală.

Multe semne de întrebare şi la liberali. Cât mai contează în luarea deciziilor Călin Popescu-Tăriceanu? În culise se spune deja că manevrele sale cu titlu individual pentru plasarea lui Bogdan Olteanu în funcţia de viceguvernator al BNR au iritat multă lume din conducere. Şi mai ales cât de mare este cu adevărat influenţa lui Dinu Patriciu? Dacă agenda sa politică e oarecum previzibilă, capacitatea sa de a-şi impune strategia la vârful partidului e încă greu de evaluat. În plus, omul de afaceri acţionează adesea emoţional. A dovedit-o recent prin atacul virulent pe care l-a lansat la adresa lui Bogdan Olteanu. Nu a fost nimic altceva