Aflat pe drumul dintre reşedinţa de la Mogoşoaia şi curtea domnească din Târgovişte, palatul de la Potlogi era odată un loc de popas pentru Constantin Brâncoveanu şi suita sa. Acum, cei care ajung pe aceste meleaguri renunţă de multe ori să-l mai viziteze când află că nu e restaurat şi că nu are mobilier. Sursa: Andreea Dogar Locuitorii comunei sunt însă mândri că au aşa ceva în Potlogi, chiar dacă palatul e departe de fastul şi strălucirea de acum câteva secole. Unul povesteşte cum se suia în mansardă, altul îşi aminteşte cu nostalgie cum explora cu o lumânare cotloanele întunecoase ale pivniţelor când era mic şi spune totodată că “palatul e fauna comunei Potlogi”.

În ciuda ornamentelor bogate, palatul pare părăsit. Bucăţi mari de tencuială au căzut, iar zidurile îşi arată dedesubturile din cărămidă. Peticită ici şi colo, fosta reşedinţă domnească trimite trist la numele localităţii: denumirea de "Potlogi" vine de la cuvântul "potlog", care înseamnă "bucată de piele cu care se cârpeşte încălţămintea".

Deşi nu este „o faună”, palatul găzduieşte ocazional câte o cioară speriată şi rătăcită care a nimerit cine ştie cum în holurile edificiului şi încearcă disperată să iasă din capcană.

Un foişor cu scară exterioară şi arcade trilobate, amplu decorat cu ghirlande din frunze de acant, flori de crin şi lalele, domină faţada dinspre turnul porţii, pe unde se intră în incinta domnească.

La fel ca la Mogoşoaia, pe latura opusă se deschide o logie, însă, spre deosebire de prima, cea de la Potlogi este dublă. În vremea lui Brâncoveanu, logia se deschidea către o grădină şi un heleşteu. În prezent, lacul nu mai există, iar în locul grădinii se întinde acum un fel de camp plin de ierburi.

Înnegriţi, pătaţi de vopsea, galbeni de igrasie sau decoloraţi, pereţii peticiţi sunt însă decoraţi