Intr-un moment in care gandul romanilor s-a speriat teribil si s-a varat sub pat, convins fiind ca o nenorocire mai bine o eviti, decat sa stai fata in fata cu ea rupt in fund, ca te trage curentul si maine e o zi urmatoare, deci mai bine viu decat naluca, marea intrebare e cum sa-l scoti de-acolo.
Si dupa ce-l scoti, ce construiesti cu el? O tara nu, nici un viitor, deci niste impresii.
E greu sa inlocuiesti senzatiile tari produse de burta nefericita a natiunii cu uite-asa o speranta. Omul e chinuit sa nu-l dea maine afara. Evident, daca lucreaza la privat. Si mai putin la agentiile straine care vad in Bucuresti taramul unde in loc sa traga toti sa atenueze efectele crizei, trag mata de coada, ca s-o transforme in vehicul prezidential.
Deci daca nu poti sa muti Romania in Ibiza, unde nu "patrie" se afla in gandul tuturor, ci alt cuvant, tot cu "p", lucrezi cu materialul clientului. Ai berechet: o spaima teribila. Apare la tanc, e sentimentul cel mai bun de manipulat. Desigur, vorbim de tari bananiere, dar daca privim in jur, suntem prin copaci, cautand margele colorate.
De aceasta data, Traian Basescu va trebui sa puna in echilibru nevoia de-a se infatisa natiunii drept parinte impaciuitor, satul de partide sfasiinde, sef peste un sfat al inteleptilor si aducator de pace intr-un trib de analfabeti violenti, si necesitatea de-a-l face pe Mircea Geoana sa para omul care destabilizeaza, pune locurile de munca in pericol, seamana vant si va culege furtuna.
Daca reuseste sa le stimuleze frica, si pana acum a demonstrat ca stapaneste perfect jongleria cu naturelul popular, romanii il vor prefera. Fireste, mai trebuie sa-i convinga sa privesca la televizor, ceea ce mi se pare mai greu decat de trimis de la litughie direct la urna.
Mai trebuie, fireste, sa se transforme din nou in victima. Pentru ca da
