Când sentimentele pentru celălalt s-au transformat în frustrări sau regrete, căsnicia ajunge la punctul final. Se întâmplă în tot mai multe cupluri. Anual, la fiecare o mie de români, aproximativ şapte se căsătoresc iar doi divorţează. Firul unora dintre poveştile de dragoste se rupe de cele mai mult ori brusc şi nemilos. Câteodată, povestea îşi pierde din savoare după câţiva ani, iar încercarea de a-i reda gustul poate fi fatală pentru relaţie. 

Vladimir s-a căsătorit în 2004, pe când avea 23 de ani, cu o femeie de 25 de ani pe care o cunoscuse într-un bar, cu trei ani în urmă. Nu a fost o pasiune nebună, ci una care a crescut, dar s-a pierdut undeva pe drum până în al şaptelea an petrecut împreună.

„Ca în orice relaţie, ajungi să te saturi de omul de lângă tine şi vrei ceva nou”. Soluţia pe care a găsit-o el a fost să încerce fiecare să caute pe altcineva. Şi a funcţionat o perioadă, credea Vladimir, când o vedea pe soţia lui mai expansivă şi mai stăpână pe ea decât oricând. De fapt, ea găsise pe altul.

„A fost prostia mea”

„Mi-o asum. A fost ideea mea, a fost prostia mea. Nu mi-aş fi închipuit niciodată că-i dai omului un cuţit şi-i zici să facă o şmecherie cu el şi îl bagă aşa în tine”, spune Vladimir strângând pumnul la piept, în dreptul inimii.

Divorţul lor s-a încheiat în aprilie, după o singură vizită la tribunal, fără avocaţi. Au aşteptat patru ore să le vină rândul, dar odată ajunşi în faţa instanţei, „treaba s-a terminat în cinci minute”. A avut multe momente de cădere de atunci, momente în care s-a simţit indiferent oricui.

Nu s-a transformat dintr-un optimist într-un pesimist, dar a devenit mai taciturn, mai cinic, uneori mai nesimţit. „Treci printr-o experienţă la care indiferenţa şi nesimţirea ţi se pare răspunsuri fireşti”, spune el. Acum nu crede că s-ar recăsători,