Orice manager media mai acătării ştie că ştirile adevărate sunt cele despre realitatea din imediata apropiere a cititorului/ascultătorului/telespectatorului/userului. Adică cele care ne privesc direct. Suntem mai interesaţi de ceea ce se întâmplă în oraşul sau proximitatea noastră decât de lucruri care se petrec la sute de kilometri de noi. Aşa suntem setaţi, statistic vorbind.

De la ideal la realitate, ca să spun un loc comun, e, însă, cale destul de lungă. Presa locală din România, dar nu numai cea din România, are limitele şi metehnele ei. Nu am să vorbesc aici despre ele. Au fost şi sunt discutate ori de câte ori se încearcă găsirea de soluţii pentru a o salva sau pentru a-i acorda un rol mai mare.

De partea cealaltă, presa centrală are, şi ea, disfuncţionalităţi şi bariere de trecut. Cât am lucrat la Cotidianul, ca unul venit din “Provincie”, aveam revelaţiile mele negative în acest sens. Treceau uneori luni de zile în care nu discutam nicio ştire mai de Doamne ajută despre anumite oraşe, unele chiar importante. Şi impresia, trebuie să o spun, era generală, despre toată presa din Bucureşti. Nu citeam chiar tot şi zi de zi, dar eram oricum peste un cititor mediu. Senzaţia pe care o aveam citind presa centrală era că unele localităţi din România parcă nici n-ar exista sau ar fi nişte pete albe pe harta ţării. Nimic relevant nu părea să-i excite profesional pe colegii mei jurnalişti în privinţa acestor aşezări. Gândiţi-vă numai, aşa, la simţul comun, când aţi citit ceva “tare” despre Satu Mare, Brăila, Orşova sau Caransebeş, ca să dau câteva exemple.

Localităţile amintite, însă, nu sunt singurele second hand în privinţa prezenţei lor în presa centrală. Pe lângă ele, mai există un grup de localităţi care apar preponderent cu anumite ocazii: Alba Iulia de 1 Decembrie, Putna la Înviere, Deva când se vorbeşte de gimnastică ş.a.m.d. Mai norocoase, po