Obisnuindu-ma sa traiesc in tara in care niciodata nu se intampla nimic, cu o zi inainte de discutarea si votarea motiunii de cenzura in Parlament, luni, anticipam si pariam ca aceasta nu va trece. Marti, 13 octombrie, s-a intamplat ca motiunea sa fie votata, Guvernul Boc a cazut, iar aparent ai fi spus ca ceva major s-a petrecut in Parlamentul Romaniei.
Unii au numit-o razbunarea Parlamentului impotriva presedintelui. Altii au vazut in acest eveniment inceputul sfarsitului regimului Basescu. Una peste alta, cu totii aproape au cazut de acord ca acesta este semnul care anunta ca in sfarsit Opozitia a inceput sa functioneze, iar zilele lui Traian Basescu la Cotroceni sunt numarate. Dusmanii presedintelui au jubilat si considerand aceasta lovitura drept o mare victorie in fata imaginii de distrugator a lui Traian Basescu.
Privind insa in viitorul apropiat ceea ce s-a intamplat marti in Parlamentul Romaniei poate sa nu insemne absolut nimic. Marea reusita a Parlamentului ramane totusi unul dintre cele mai ipocrite gesturi din istoria acestei institutii. Tocmai pentru ca timp de 20 de ani nu a avut niciodata interesul sau curajul sa adopte o motiune de cenzura si sa trimita acasa niciun guvern, chiar daca au existat intotdeauna motive un milion pentru a face acest lucru, demonstreaza ca acum singurul interes ce i-a unit pe alesii neamului a fost dorinta tot mai mare de a-i face rau lui Basescu.
Daca aceasta coagulare a fortelor impotriva lui Traian Basescu poate fi privita ca un lucru bun, in acest caz, da, se poate considera ca 13 octombrie inseamna inceputul unei lupte aprige pentru debarcarea presedintelui dusa, in unitate, de aproape toate fortele politice. Toate, mai putin, bineinteles, PDL-ul.
De ce nu s-a intamplat cu adevarat nimic marti, 13 octombrie? Exista chiar mai multe explicatii. Pentru ca orice schimbare cre
