Timp de şase decenii, a imortalizat personalităţi ale urbei, monumente şi oameni simpli. A rămas fidel fotografiei clasice, alb-negru.

Dimitrie a fost atras spre arta fotografică de unchiul său, fotograf profesionist, refugiat în municipiu din Cernăuţi. „Încă din copilărie am ştiut că aceasta este meseria pe care vreau să o urmez“, declară Dimitrie. Şi-a început ucenicia după terminarea claselor primare, iar în timp s-a specializat în retuşarea fotografiilor alb-negru. De la şase la nouă ani a locuit în Slatina, în judeţul Olt, acolo unde unchiul său şi-a deschis un atelier foto. După revenirea pe meleagurile Sucevei, a continuat anii de ucenicie în atelierul fotografului Elbling Moritz.

Fotografiile i-au ajuns în Germania şi Polonia

Anii celui de-al Doilea Război Mondial l-au prins cu aparatul în mână. Nu-şi aminteşte cu plăcere de acele vremuri, întrucât mulţi dintre cei fotografiaţi de el nu s-au mai întors de pe câmpul de luptă. „Înainte de a pleca pe front, soldaţii îşi făceau fotografii alături de cei dragi. Pentru mulţi a fost ultima poză“, spune suceveanul. În timp, şi-a făcut un nume, fiind căutat zilnic de doi, trei clienţi.

„La început, nu făceam faţă comenzilor. Pe vremea aceea, puţini aveau un aparat de fotografiat. Zilnic trebuia să fac portrete de familie, iar weekend-urile erau dedicate nunţilor şi botezurilor“, completează fotograful.

În perioada în care a făcut şcoala la UCECOM a participat la numeroase concursuri naţionale şi internaţionale. Lucrările sale au fost expuse în câteva capitale ale Europei, cum ar fi Budapesta, Praga, Varşovia şi Berlin şi i-au adus premiul I la concursuri de artă fotografică din Ungaria şi Germania.

În perioada anilor ’70 a fost unul dintre puţinii fotografi români care au luat parte la cursuri de specializare pentru fotocolor, cursuri susţinute în Germania de Est. Printre instantanee