Domnule Prim-ministru,
Domnilor ministrii,
Stimati colegi parlamentari,
„Acum, când întregul popor se pregateste sa întâmpine prin fapte de munca marele eveniment din viata partidului, unitatea tuturor cetatenilor tarii reliefeaza înalta raspundere ce ne revine fiecaruia în parte fata de destinul nostru revolutionar. În acest climat de profunda angajare si raspundere, nu vom precupeti nici un efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina Conferinta Nationala a partidului cu bogate si frumoase rezultate, alaturi de angajamentul solemn al particparii noastre.”
Acest citat a aparut într-un articol din 10 decembrie 1987 în „Faclia”, revista de la Cluj a Partidului Comunist Român si a fost scris de domnul Emil Boc, înca prim-ministru al României. Eu aveam atunci aproape 17 ani si nu stiam ce reprezinta comunismul, dictatura, slujirea partidului stat, represiunea sau propaganda. Revolutia din decembrie 89 a fost o sansa democratica pentru România si pentru fiecare dintre noi.
Astazi, sunt deputat, ales uninominal în Parlamentul României.
Dupa 22 de ani de când ati scris articolul mentionat si dupa 20 de ani de la Revolutia Româna, constat domnule Boc ca viziunea si gândirea dumneavoastra nu s-au schimbat.
V-ati pastrat acelasi „climat de profunda angajare si raspundere”.
De-atunci s-au schimbat însa altele: PCR a devenit PDL, iar conducatorul suprem nu mai este Ceausescu, ci, Basescu.
Dumneavoastra, domnule Emil Boc, sunteti la fel de de înversunat si de angajat. Atunci, ati laudat dictatura comunista, astazi – puneti bazele dictaturii portocalii împreuna cu Traian Basescu.
Probabil nu o sa recunoasteti, cum va sta în fire, domnule prim-ministru, textul pe care l-ati scris în 1987. Probabil nu o sa recunoasteti, domnule preofesor Boc, ceea ce ati scris într-un man
