Împăraţii romani aveau, se spune, un servitor însărcinat să le aducă aminte zilnic de faptul că sunt muritori.

Ideea era că cei puternici au de câştigat când sunt puşi faţă în faţă cu chestii care nu le convin. Acesta pare a fi un aspect nesesizat al discursului ţinut de Barack Obama vinerea trecută - şi unul de neconceput pe malurile Dâmboviţei.

Vorbind la câteva ore după ce aflase că e laureatul unui premiu pe care nici admiratorii săi nu cred că-l merită, preşedintele american a spus că vede premiul ca un îndemn la acţiune, în numele unor idealuri care transcend propria sa persoană.

Nu a lăsat nicio secundă să se înţeleagă că ar accepta Nobelul pentru Pace în nume personal. Se ştie deja despre dl Obama că s-a înconjurat de oameni cu personalităţi puternice, care nu se sfiesc să spună lucrurilor pe nume în faţa celui mai puternic om politic al lumii.

Chiar dacă unii ar avea accese temporare de timiditate, se găsesc alţii suficient de ascuţiţi la limbă. De exemplu, vicepreşedintele Joe Biden şi şeful administraţiei, Rahm Immanuel, au reputaţii de oameni fără timiditate şi de spărgători de orgolii. Şi ca ei mai sunt mulţi.

Cu toate că şi dl Obama a dat dovadă de destulă luciditate, sunt mari şanse ca unii din membrii echipei sale să-i fi spus răspicat că a primit un premiu care nu-l ajută, pe care nu-l merită şi că trebuie să fie foarte rezervat când îl acceptă.

Din comportamentul majorităţii covârşitoare a liderilor politici şi de afaceri ai României, se vede cu ochiul liber că aceştia nu au parte de asemenea sfătuitori, care să le aducă cu regularitate aminte că sunt totuşi muritori şi supuşi greşelii.

Dimpotrivă, mult prea puţine sunt excepţiile de la regula oamenilor care, fiind în poziţii de putere, nu aud decât ce le convine de la subalterni slugarnici şi lipsiţi de vre