În ultimele patru seri de Anim’Est, programul a fost întunecat. A început de vineri seară cu proiecţia filmului Les Religions Sauvages, un film-eveniment dintre cele mai incomode, şi nu mă refer numai la sala de proiecţie (sala de cinema de la Union nu e dintre cele mai plăcute, dar nu ne permitem să facem mofturi), ci la filmul în sine: Les religions sauvages, filmul-cult al grupării artistice Le Dernier Cri, stabilită în Marsilia şi condusă de Pakito Bolino, cu imagini de o duritate care te-ar face să te ridici din scaun şi să ieşi la aer curat. Filmuleţele, realizate de mai mulţi artişti, prieteni ai grupării Le Denernier Cri, fără poveste, fără legături logice între ele, te rupeau de mediul tău real, spre a-ţi pune în faţă realităţi sau viziuni incomode. Una peste alta, un experiment reuşit, te scuturau un pic de cotidian şi îţi implantau în creier alte gînduri decît cele mundane. Sîmbătă noapte am aşteptat o oră să intrăm la Creepy Animation Night, iar creepy („care te înfioară“) s-a tradus mai degrabă în imagini la care ne uităm cu groază, pe care cu greu vrem să le recunoaştem în noi, decît în filme de groază. Cele trei seturi de scurtmetraje au fost întrerupte de cîte două seturi de muzică live pe scena de la Cinema Patria. Filmul care a încheiat Anim’Est 2009 a fost într-o notă la fel de întunecată: Film Noir este povestea unui detectiv, Sam Reuben, trezit dintr-un somn adînc lîngă semnul HOLLYWOOD, alături de un poliţist împuşcat în cap. Reuben nu-şi aduce aminte nimic, nici cum a ajuns acolo, nici măcar cine e. Pornit în căutarea propriei identităţi, Reuben descoperă mistere bizare: detectiv fiind şi avînd sarcina de a-l prinde pe un răufăcător, şi-a făcut operaţie estetică pentru a semăna ca două picături de apă cu acesta (nu se înţelege prea bine din film de ce). Toţi cei pe care s-a bazat în această operaţiune l-au trădat sau au fost omorîţi de