Au mai rămas câteva săptămâni până la soroc şi ne pregătim să-i spunem „Bine ai venit!“ lui Sasha. Am intrat în 34 de săptămâni de sarcină, ceea ce înseamnă că, teoretic, mai sunt fix 6 săptămâni până când vine Sasha. Mai citeşte şi:
VIDEO Faţa galbenă care râdeMii, multe mii de furniciOamenii care se hrănesc cu Lumină
Habar n-am când au trecut lunile - parcă ieri eram în Norvegia, în martie, de ziua lui Florian, şi ţopăiam ca nebunii de fericire, lângă o benzinărie, văzând că scrie „Gravid“ pe testul de sarcină electronic şi norvegian.
Am avut cea mai uşoară sarcină din lume: nu tu măcar o zi de greţuri, nu vărsături, nu dureri de spate, nu pofte
(ceea ce înseamnă că şi Florian a avut o sarcină foarte uşoară), nu zeci de kilograme în plus, nu o mie de analize şi de ecografii - nimic!
Şi sunt sigură că starea asta de bine e din cauză că ne-am dorit amândoi atât de mult copilul ăsta! Atât de binecuvântată m-am simţit pentru că a venit şi atât de fericită am fost în fiecare zi în care mai vedeam că îmi mai creşte un pic burtica.
De la bun început am văzut sarcina ca pe o minune, ca pe o binecuvântare, nicidecum ca pe o boală sau ca pe o povară greu de dus vreme de nouă luni.
Am acum cu vreo 13 kile mai mult decât în martie, obosesc repede, urc scările mai greu, am căpătat un mers de răţuşcă şi noaptea simt greutatea burţii cum mă apasă - însă toate astea sunt normale. Nici măcar un singur gând care să-mi spună: „Of, la naiba cu sarcina asta, greu mai e!“.
Mai rotunjoară, dar atât de sexy!
Mă uit în oglindă şi, deşi nu am fost niciodată în viaţa mea aşa de rotunjoară, înţeleg acum ce spuneau atât de multe viitoare mame: că strălucesc, că se văd sexy şi frumoase, că în toată fiinţa lor au o lumină pe care nu au mai avut-o înainte…
O văd şi eu la mi
