Traian Basescu a impus termenii negocierilor pentru formarea noului guvern: guvern politic, nu de tehnocrati, recomandabil de uniune nationala, cu premier, eventual, independent.
Argumentul pentru care presedintele a refuzat ideea guvernului de tehnocrati este, intr-adevar, foarte puternic in plan retoric: "Un Guvern de uniune nationala inseamna sa va asumati si criza si corecta desfasurare a alegerilor. Va este atat de rusine de calitatea de partide politice ca sa impingeti guvernarea la niste tehnocrati pe care sa ii manipulati din spate? Sa depasim complexul si sa ne asumam ca astia suntem".
Pe de alta parte, imi aduc aminte ca Traian Basescu nu era chiar asa un adversar al solutiei independentilor pe vremea cand o propunea pentru deblocarea crizei de la Interne. Si apoi, guvernul de tehnocrati ar fi asumat politic de majoritatea pe care o reprezinta, ca in Ungaria de exemplu.
Este foarte adevarat ca majoritatea de 65%, invocata de PSD+PNL+UDMR, este extrem de vulnerabila cat timp ea nu are nimic in comun in afara unui nume, Klaus Iohannis. Nu principii comune, nu program de guvernare, nu termeni ai intelegerii, nici macar reguli de constituire a cabinetului puse pe hartie, ca sa nu mai vorbim despre inregistrarea la tribunal. Este de fapt o coalitie antiBasescu ce nu poate fi luata drept coalitie de guvernare.
Si povestea cu guvernul cu mandat limitat invocata de Traian Basescu este in mare masura corecta. Tot timpul se discuta de nevoia de stabilitate atat in plan intern cat si pe relatia cu FMI si UE. Ce stabilitate ofera un guvern pe doua luni? Ce credibilitate poate avea un astfel de guvern?
Pe de alta parte, si guvernul de uniune nationala cu toate partidele la putere, propus de Traian Basescu, este o solutie la fel de indezirabila. Daca toata lumea este la putere, cine mai sta in opozitie? Putere f
