Pe 30 septembrie a fost vernisată, la Centrul de Introspecţie Vizuală, expoziţia "Monument to Transformation". Intenţia celor doi curatori, VÃt Havránek şi Zbyne·k Baladrán, a fost să urmărească procesul transformării sociale, al schimbării raporturilor din spaţiul social după depăşirea unui regim, fără a se bloca în discursul reducţionist al postcomunismului european.
Cercetarea s-a întins pe mai mult de doi ani, iar rezultatul încapsulează fenomene ale transformării din mai multe zone, nu neapărat geografice. Expoziţia de la Bucureşti ("Monument to Transformation" a avut vernisajul la Praga pe 28 mai) vizează în mod direct cîteva stereotipuri discursive ale Europei de Est, dintre care cel al stigmatizării este cel mai pregnant. Opţiunea curatorilor mută definitiv şi evolutiv accentul pe ceea ce se întîmplă, pe proiectul spontan şi colaborativ al schimbării sociale recente, conectat global. "Estul" nu este un spaţiu blocat în reprezentările unui timp liniar, ci un mediu al transformării destul de rapide. Opţiunea pentru video-art şi instalaţie de obiecte, dublate întotdeauna de un teatru de concepte (pe site-ul expoziţiei există chiar un vocabular al transformării, care conţine termeni precum "istorie", "homeless" sau "societate civilă"), e cea mai bună alegere pentru o expoziţie care vrea mai puţin să reprezinte, cît să încapsuleze o stare mobilă de fapte.
Recentul transformării se recompune din acţiunile singulare ale indivizilor. După proiectul unei raţiuni totalizante, urmează un timp al spontaneităţii. Poate că lucrarea care explică cel mai bine explozia schimbării e cea a artistei germane Peggy Meinfelder. Ea încapsulează un fenomen local, dar cu o relevanţă majoră pentru experienţa postcomunistă: 100 Westmark (2003-2006) e titlul sub care se prezintă o instalaţie de obiecte aparţinînd unor persoane reale. Imediat după deschiderea graniţei
