PD-L a ajuns din forta dominanta a guvernarii un infrant fara drept de apel, izolat pe scena politica, mai dependent ca niciodata de Traian Basescu. Au reusit aceasta performanta printr-un lung sir de greseli.

Acestea au inceput la impartirea ministerelor, in luna decembrie, cand PD-L a preferat ministerele economice, Internelor. Strategia Videanu- Berceanu-Blaga viza in primul rand ministerele banoase, cu contracte interesante.

S-au trezit abia dupa cateva luni ca Internele nu s-au dus doar la PSD, ci, chiar mai grav, direct la Mari(e)an Vanghelie care n-a avut liniste si a ingropat doi ministri din propriul partid pana cand a pus mana pe perla coroanei - DGIPI, serviciul secret cu cea mai extinsa retea in Romania.

Ne-a vorbit Traian Basescu despre mizeria din ministerul condus din afara instiutiei. Asa o fi, dar de ce nu a prevenit PD-L aceasta situatie inca din decembrie?

Mai apoi, cand PD-L s-a hotarat sa "elibereze" Internele, a facut-o in cel mai prost moment si mod cu putinta. Se pare ca democrat liberalii au fost foarte convinsi ca, orice ar face, PSD nu va parasi guvernarea.

I-au dat un branci lui Dan Nica, folosindu-se de o declaratie grava a acestuia, si s-au ganit ca, dupa un mic scandal, totul va intra in normal.

Ei bine, social democratii au actionat imprevizibil si au iesit de la guvernare, spre uimirea totala a PD-L care a fost prins cu chilotii in vine, fara nicio strategie alternativa.

Cum poti sa-ti provoci partenerul, sa risti plecarea lui fara sa ai asigurata o majoritate in spate? Nu reusesti decat sa garantezi formarea unui majoritati foarte puternice in opozitie.

Si daca, totusi, ai ajuns in situatia aceasta, cum iti poate trece prin cap ca nu vei fi pocnit cu o motiune de ceznura si sa stai relaxat cu jumatate de guvern, fara sa cauti rapid majorit