- Politic - nr. 399 / 15 Octombrie, 2009 Caderea guvernul Boc 2 era previzibila, de altfel, chiar de la investirea sa, in urma cu aproape zece luni, multi analisti politici acreditand inca de la numirea sa ideea ca mariajul dintre PSD_PD-L nu poate fi de durata, date fiind nu atat doctrinele lor, pentru ca, daca stai sa judeci, programele politice ale partidelor romanesti sunt toate o apa si-un pamant, cat adversitatile individuale si de grup dintre liderii acestor doua formatiuni. De altfel, cei din PD-L, bazandu-se pe faptul ca au cel mai mare numar de parlamentari, nu prea credeau ca va veni atat de repede ziua socotelilor, ziua in care se vor gasi politicieni sa traga linie si sa adune bunele cu relele guvernarii Boc, pentru ca intr-un final sa-l debarce, cel putin momentan, in cel mai democratic mod, prin votul deputatilor si senatorilor. Cert este un lucru, anume, acela ca guvernarea Boc a fost una mai ales vocala, nu era saptamana in care premierul sa nu-si arate intentiile sale de "dreptate si echitate sociala", prin demersurile facute de adoptare a unor ordonante prin care salariile mari, ca si pensiile speciale, sa fie reduse, ingradirea dreptului la un loc de munca in sistemul de stat pentru cei care beneficiaza de pensie, reducerea personalului din agentiile statului etc., masuri peste masuri care, acum, daca este sa verificam la unitatile si institutiile luate in colimator cum au aplicat aceste prevederi ale guvernelor Boc 1 sau 2, vom constata ca aproape nimic nu s-a schimbat. Aceiasi oameni, beneficiari ai unor sinecuri din partea statului, sunt tot la posturile si pe functiile din care iau bani buni de la stat, aceiasi securisti sau politruci comunisti sunt tot pe scaunele lor, din toate guvernarile de dupa 1990 incoace, si lista nemultumirilor celor multi poate continua, in conditiile in care, "omenosul" Boc, preocupat de soarta celor multi, a sc