"He înseamnă mare, iar nya înseamnă femeie" " îmi spune o tînără de pe insula vulcanică Jeju, în Coreea de Sud. Peisajul este năucitor, pare ireal " cu ţărmuri negre care despart cu contur gros oceanul albastru închis de marea verde a culturilor de orez. Întreaga insulă se defineşte prin negru, gri, albastru şi verde aprins. Pe stîncile negre de pe ţărm, se pregătesc să intre în apă henya " femeile mării.

Femeile mării din insula coreeană Jeju cîntă înainte să intre în mare, ca să o îmbuneze. Sau cîntă cîntece de dragoste: "luna este strălucitoare, hai să dansăm împreună". Se scufundă fără tuburi de oxigen pînă la 20 de metri adîncime ca să adune scoici, fructe de mare, peşti şi ţipari. Fac asta de o viaţă. E o meserie grea transmisă peste generaţii din mamă în fiică. Cunoscute şi sub numele de sirenele din insula Jeju, ele au pus bazele unei culturi complet diferite de cea a restului ţării. Dacă în peninsula coreeană confucianismul a făcut din bărbat rege, pe insula Jeju femeile sînt motorul principal al societăţii, asta şi pentru că pe insulă confucianismul şi creştinismul, răspîndite în peninsulă, nu au fost adoptate de populaţia locală foarte legată de vechile practici şamanice şi de credinţa în nu mai puţin de 18.000 de zeităţi locale. Aceste zeităţi au fost toate mai întîi oameni care, după moarte, au căpătat statut divin.

Cele mai multe henya încep să se scufunde încă din copilărie " povesteşte o femeie de pe insulă: "Mătuşa mea a devenit henya la 12 ani, dar cele mai multe încep la 8 ani. Mătuşa mea are acum 70 de ani şi încă se mai scufundă în mare după scoici, dar sînt şi femei de 80-85 de ani care fac asta". Henya nu au voie să se scufunde cu tuburi de oxigen ca să nu strice ecosistemul.

Henya stau în apă, fără să bea ori să mănînce, de la ora 9 dimineaţa pînă tîrziu după-amiaza. La 20 de metri adîncime în ocean, presiunea este foar