Tot ma uit la televizor si vad speculatii cu propuneri pentru functia de premier. Ii da cu poza, dar apar tot felul de holbati, si unii par ca acuma au iesit din spital, de sub medicatie. N-au stiut sa-si faca nici macar o fotografie ca lumea.

Cam atat ma intereseaza din ceea ce se petrece in aceste zile in tara mea, care e nasoala si ma doare ca o masea crescuta in gat. Nu poti s-o scoti decat prin operatie, si cum zona e puternic vascularizata, e riscant cu un cleste de tuns tufisuri, cum se intampla sa vaz ca se petrece in clinica nationala.

O intreaga masinarie s-a pornit sa-l aduca la Palatul Victoria pe Klaus Werner Iohannis cu mandatul pe care il dai unui instalator sa puna niste calti la robinet, pana se inlocuiesc toate garniturile, prin lege. Un nene cam coleg cu Mircea Geoana in categoria atat de parinteste deschisa de Ion Iliescu pentru un singur locatar, de vreme ce accepta postura de papagal angajat cu ziua.

Pai daca e atat de grozav si au cazut in freza dupa originea lui, (totusi, nu e Carol I), de ce sa-l astearna in scaunul lui Boc pentru a strange cheltuielile de bloc pentru iarna - ca asa mi se pare mie ca suna sa imparti tara pe caprarii electorale. Ce, pentru asta trebuie un tip valoros? E destul cercul de orientare turistica de la Casa Pionierilor.

Motiv pentru care ma inclin in fata razatoarei nemtesti si-i urez sa aiba putere sa se intoarca demna la Sibiu, dupa ce-i vor toci degetele, deci demnitatea nemteasca, flacaii astia care-l folosesc pentru a-l tinui pe Traian Basescu la stalpul infamiei. Si las pe altii acum sa insoteasca sicriul vesel la odihna, ca iata, a implinit o groaza de ani din 1939, de cand consemneaza istoria un moment superb din halucinanta noastra sfortare de-a parea inalti ca bradul.

Si cu asta ce-am facut? - un pamflet scris de Constantin Tanase

Ne-am