Este sau nu scriitoare româncă? E scriitoare germană, de limbă germană, cetăţean german, propusă la Nobel de Germania, dar premiul ei se răsfrînge puţin şi asupra României. Bine, dar se cuvine sau nu să ne-o revendicăm. În fond, s-a născut aici şi a trăit aici mai mult de treizeci de ani. Serveşte sau nu premiul pe care l-a primit de curînd imaginii României? Sînt doar cîteva întrebări ce plutesc în aer de cîteva zile, de cînd Hertei Müller i s-a acordat Premiul Nobel. Ai putea crede că, pentru ziariştii din presa noastră cotidiană, dar şi pentru destui comentatori din presa culturală, un Nobel este înainte de orice un certificat de recunoaştere acordat unei ţări. Am putea să discutăm din nou mult şi bine în ce constau criteriile juriului Nobel. Se cuvine să constatăm, totuşi, că aproape niciodată în ultimul timp acest premiu nu s-a acordat pe criterii exclusiv estetice. E suficient să parcurgem recomandările din testamentul lui Alfred Nobel ca să constatăm acest lucru îndeobşte ignorat la noi: nu esteticul pur, ci un anume angajament umanist-etic, consubstanţial valorii estetice, constituie criteriul decisiv în acordarea rîvnitului trofeu. În ceea ce mă priveşte, nu pot să nu-mi mărturisesc stinghereala de a scrie despre Herta Müller cu asemenea ocazie. Pentru că, oricît ar fi de aplicate, comentariile de acest fel vizează, prin însăşi condiţia lor conjuncturală, în primul rînd Nobelul primit şi abia în al doilea sau al treilea rînd literatura autorului nobelizat. Despre cei premiaţi, ca şi despre morţi – numai de bine... Dacă scriu totuşi, o fac mai ales pentru a-mi pune cîteva întrebări legate de condiţia acestei scriitoare incomode şi nu tocmai populare. Subliniez: scriitoare, căci dincolo de faptul că aparţine, etnic şi lingvistic vorbind, minorităţii şvabe din Banat, Herta Müller aparţine şi ,,celui de-al doilea sex“. În momentul în care am văzut-o la t