Dincolo de „Maracana” belgrădeană, acolo unde naţionala de fotbal a României a fost umilită de reprezentativa Serbiei, se întinde o ţară ca o rană. Sursa: Adi Dobre
În urmă cu zece ani, la graniţa de vest a ţării, la Moraviţa şi nu numai, se zăreau din nou, după o scurtă perioadă de relaxare, cârduri de Dacii, împinse de proprietarii lor peste graniţa cu Serbia, pentru ca autoturismele fabricate la Piteşti să-şi deschidă apoi pântecele cu preţioasa încărcătură de benzină. Românii profitau de embargoul la care Serbia fusese supusă în timpul războiului care a măcinat fosta Iugoslavie şi îşi rotunjeau veniturile. La rândul lor, sârbii se foloseau de benzina pe care nu aveau cum să şi-o procure altfel.
Controlul la intrarea în Serbia era unul de rutină pentru bişniţari. Am făcut greşeala să spun că sunt ziarist, în momentul în care aveam deja paşaportul în mână. Vameşul sârb mi l-a smuls şi a dispărut în ghereta sa. A apărut, câteva minute mai târziu, spunându-mi că, în calitate de jurnalist, am nevoie de o hârtie eliberată de Ministerul de Externe sau de Interne, nici măcar nu conta, de la Belgrad. Şi a dispărut din nou.
După câteva ore a apărut cu paşaportul în mână. Mi l-a întins şi mi-a spus: "Am vrut să vă şicanăm, dar am ajuns la concluzia că nu aveţi nicio vină. Dar să ştiţi că e urât ce au făcut conducătorii voştri. Nimeni nu i-a rugat să declare embargou Serbiei. Haide, drum bun şi să bată Serbia", mi-a spus vameşul. Era 18 august 1999, iar, pe "Maracana" belgrădeană, în acea seară se juca un meci istoric: Iugoslavia (ce mai rămăsese din ea) - Croaţia! Primul şi ultimul din istorie.
DE NEOPRIT. În drumul ei spre Marea Neagră, Dunărea trece şi prin Belgrad.
Timpuri noi, peisaje vechi
La zece ani distanţă de la acel episod, trecerea în Serbia nu mai e atât de anevoioasă. Trenu
