Mogulul a văzut în vecin cioclul perfect pentru gazeta lui, aşa că l-a pus director ca să-i pregătească veşnica pomenire. „Nu mi-am imaginat că «Forbes», celebra revistă americană, când apare în româneşte, se poate prosti aşa, peste noapte!“, scria, zilele trecute, un aflător în treabă. Sunt mulţi asemenea indivizi care populează presa. Atunci când vin de aiurea, mai treacă-meargă, însă atunci când ei au reprezentat, odată, ceva, actuala lor figură e cu atât mai jalnică.
Aflătorul nostru în treabă nu ştie nici el bine ce e: director de gazetă muribundă şi, în timpul liber, samsar al afacerilor imobiliare ale patronului sau invers? Tot în timpul liber, prestează diverse activităţi gospodăreşti: când nu dă peste cetăţeni cu maşina, hrăneşte raţele de pe heleşteul pe care-l împarte frăţeşte cu mogulul. Mogul care a văzut în vecinul său cioclul perfect pentru gazeta pe care o păstoreşte, aşa că l-a pus director ca să-i pregătească veşnica pomenire. Nici nu se putea opţiune mai bună! Individul e specialist în asemenea îngropăciuni; a mai condus pe ultimul drum diverse foi…
Mai urât ca o zi mohorâtă de toamnă, omul nostru afişează tot timpul o mină încruntată. Dă impresia că de sub frunte va screme, din moment în moment, o nouă teorie a relativităţii. Numai că, odată plin de har, condeiul i-a secat. Mai picură, când şi când, doar otravă. Aflătorului nostru în treabă îi pute tot. I s-a pus pata pe catalogul „Forbes - 500 de miliardari“ editat de Adevărul Holding. Zice: „Marea hibă a acestui clasament de bogaţi este lipsa de profesionalism“. Şi ştie ce vorbeşte, nu?! Că doar nu oricine reuşeşte să preia un săptămânal de succes pe care să-l transforme în amintire şi, apoi, încurajat de performanţă, să se înscăuneze şef la un ziar de mare tiraj pe care să-l facă să încapă, în doar câţiva ani, într-un portbagaj de Dacie…
Criticul nostru
