În mod normal, cerealele depozitate mai mult de câteva saptamâni trebuie aerate. Aerarea înseamna deplasarea unui unui volum relativ mic de aer prin masa de cereale cu scopul de a controla temperatura cerealelor si de a diminua riscul degradarii produsului. În practica comerciala s-a eliminat în mare parte metoda transferului cerealelor (mutarea lor dintr-o celula de siloz în alta) pentru controlul temperaturii si eliminarea punctelor fierbinti.

Cele doua obiective principale ale aerarii sunt mentinerea unei temperaturi uniforme în masa de cereale si în acelasi timp temperatura trebuie sa fie cât mai mica din punct de vedere practic. Cu anumite exceptii, ce vor fi mentionate, discutiile se refera la uscarea cerealelor pâna la un nivel optim pentru depozitare. În mod normal, aerarea nu înseamna deplasarea unui volum de aer care sa asigure si uscarea cerealelor.

Depozitarea la temperatura scazuta

Aproape toate alimentele se pastreaza mai bine la temperaturi mai scazute si desi cerealele nu sunt la fel de perisabile ca majoritatea produselor alimentare, totusi temperaturile scazute de depozitare sunt benefice. La aceste temperaturi este inhibata nu numai dezvoltarea mucegaiurilor, ci si infestarea datorita daunatorilor. Conform Burges si Burrell (1964) racirea cerealelor la temperaturi de pâna la 17oC inhiba suficient de repede ciclul de dezvoltare al insectelor daunatoare cerealelor, astfel încât acestea nu se mai pot înmulti si nu mai degradeaza calitatea cerealelor. Calderwood (1984) a aratat ca controlul dezvoltarii insectelor prin metoda aerarii este cel mai important criteriu în cazul depozitarii pe termen lung a orezului brut.

Dezvoltarea microorganismelor este de obicei accelerata prin cresterea temperaturii. Se estimeaza o crestere de doua pâna la cinci ori a populatiilor de microorganisme pentru fiecare crestere cu 10oC a temperaturii