Îţi scriu din Reykjavik unde am sosit aseară, de la Roma*, chemată urgent de băiatul nostru, cu un glas pe care nu i l-am auzit niciodată. La Ierusalim i se întîmplase o nenorocire. Grunna începuse concursul fără el lîngă ea; el plecase la Afula să ia de la Veronica** articolele tale, întîrziase mult pe drum din cauza unei alarme şi, cînd a sosit, ea nu mai era în sala de joc; de la o parteneră a ei a aflat că s-a ridicat de la masă după ce făcuse o mare greşeală. El a fugit imediat la hotel şi a găsit-o în hol, cu valiza în mînă; i-a spus doar că nu va mai juca bridge şi că pleacă la aeroport să găsească o cursă spre Islanda. El nu a întrebat-o măcar cum de voia să plece fără să-i lase o vorbă… Nu a lăsat-o să plece singură şi au prins un avion pentru Rotterdam cu legătură la Reykjavik. De cînd au venit, ea este la spital lîngă tatăl ei care e încă sub perfuzii. Din cauza anestezianţilor, omul a avut halucinaţii şi a cerut infirmierelor să-i fie adusă fiica. Ea, la Ierusalim, l-ar fi auzit şi, în logica islandeză, de aceea a greşit. Aşa mi-a explicat el foarte serios şi îţi dai seama că nu pot să-l cred. Mai mult " el e convins că totul s-a întîmplat şi din cauza lui, fiindcă nu a fost lîngă ea în timpul concursului. E o combinaţie între halucinaţie şi superstiţie, la care văd că el cedează surprinzător. Oricum, ceva s-a schimbat în el.

Pentru prima oară îşi asuma o vinovăţie. Pentru prima oară mă rugase să vin urgent lîngă el. Nu-ţi mai spun cît m-a mirat plecarea lui în căutarea articolelor tale. Nici lui nu i-am spus-o, ca să nu-i apar patetică. Tot ce l-am întrebat a fost dacă îi spusese ei de ce pleacă la Afula şi mi-a răspuns că ea fusese de acord, dar cine putea să ştie că va întîrzia.

Situaţia se complică prin depresia ei; a închis magazinul, pe criza asta nimeni nu mai cumpără vechituri, cînd nu e la spital, stă acasă, dormitînd, în timp c