Nu era înca iarna, acum câteva zile, când mi-am scos bicicleta la o tura de oras cu gândul de a-mi aerisi putin mintea si tonusul. De obicei am timp sa observ oamenii si locurile în timp ce ma plimb. Am facut un popas la Dacia, pe o banca de lânga Poclos, atunci când m-a lovit un puternic miros de vopsea, acuarela si ulei. Era un gard viu în fata mea, dupa care nu puteam sa vad nimic. M-am lungit putin si mare mi-a fost mirarea când am vazut ca cineva picta acolo, între un bloc si o carare, pe iarba. M-am apropiat, ca sa nu mor de curiozitate si am facut cunostinta cu Cristina Petria, între o pensula, o pânza, o mama si o vecina.
„Trotuarele din fata blocului erau pline de flori…”
În timp ce Cristina urcase pâna sus pentru a–mi aduce o foaie si un pix pentru a-mi lua notite, mama ei mi-a povestit despre începuturi: „La patru ani umplea toate trotuarele si strazile din fata blocului cu desene pe asfalt. Îmi aduc aminte ca am dus-o la tara într-o vara si o cautau tiganii sa le picteze carutele, cu flori…”. Între timp aparuse Cristina cu ustensilele mele si înca câteva albume personale. S-a nascut la 8 martie 1950, în comuna Mihai Bravu, din judetul Giurgiu. „Totul a început în 1961 când tatal meu m-a îndrumat spre scoala Populara de Arte, absolvind mai târziu Academia de Arta ”Nicolae Grigorescu” din Bucuresti”, îmi marturiseste Cristina, visatoare spre trecut.
Cum a ajuns la Târgu-Mures?
A început ca profesoara de educatie plastica/desen în Ialomita, între 1973-1978, apoi în Comana, Vlad Tepes, comuna Mihai Bravu, Gaiseni, Bucuresti la scoala 142, apoi a ajuns în judetul Mures, asta întâmplându-se în 2001. „Sora mea s-a maritat în Târgu-Mures si veneam deseori la ea. Mi-a placut mult orasul si oamenii si am hotarât sa vin si eu în partile acestea.” spune Cristina. Din 2001 si pâna astazi i-a învatat despre arta pe elevii de la Gimnaziul „Europ
