Dacă am fi toţi nişte nătărăi, Universitatea ar fi „campioană“. Avem conducători care din vorbe ne-ar face să credem că suntem peste Barcelona, că Dina nu e cu nimic mai prejos decât Kaka şi că unicul nostru scop în viaţă este acela de a asculta orbeşte de tot ceea ce ne transmit ei.
Dacă ne-ar curge o bală din gură şi nu am putea gândi singuri, probabil că vânzarea lui Stoica ar trece drept un gest de mărinimie. Ce să mai, hai să îi găsim o echipă lui Dorel că face şi el 31 de ani şi a oferit atâtea clubului. Hai că e băiat bun şi merită să joace în străinătate.
Prosteală, minciună, vrăjeală, batjocură, nesimţire. Acestea sunt specialităţile casei atunci când vine vorba de justificarea incompetenţei. Iar vânzarea lui Dorel nu este decât o altă filă în romanul aberaţiilor venite dinspre club.
Cum puteţi să minţiţi în asemenea hal? Cum puteţi să debitaţi absurdităţi pe care nu le mai crede nici măcar un copil? Cum să spui că Dorel făcea 31 de ani? Păi astă-vară câţi ani s-ar fi aşteptat să facă? 20?
De ce nu a fost vândut Stoica în vară, când se puteau efectua transferuri? Nu pare mai plauzibilă explicaţia că nu existau, cum nu există nici acum, bani pentru a aduce pe altcineva în locul său? Nu este reală situaţia că ar fi fost prea mult dacă, în batjocura de campanie de achiziţii pe care a avut-o Craiova în acest sezon, ar fi fost vânduţi din jucătorii de bază?
Dar vai, câtă dărnicie. Să-l lăsăm pe Dorel să plece, pentru că trebuie să joace „talentele“ de la Primăvara, adică acei copii pe care i-a terorizat Mogoşanu cu incompetenţa lui. Puştii ăia care nu au habar ce înseamnă şansa să joci la Universitatea şi care au ajuns bătaia de joc a ligii a treia.
E uşor să găsiţi scuze pentru orice rateu şi să serviţi aceeaşi placă penibilă suporterilor, pe care îi luaţi oricum de proşti, când realitatea nu vă permite mai mult. Aruncaţi vina pe n
