Agricultura ecologica, termen similar cu agricultura organica sau biologica este un procedeu modern (în realitate, vechi de când lumea) de a cultiva plante, de a îngrasa animale si de a produce alimente prin utilizarea acelor tehnologii care se apropie cel mai mult de legile naturii si care nu utilizeaza fertilizanti si pesticide de sinteza, stimulatori si regulatori de crestere, hormoni, antibiotice si sisteme intensive de crestere a animalelor.

Agricultura ecologica se deosebeste, astfel, fundamental de agricultura conventionala. Procesul si procedurile de obtinere a produselor ecologice sînt reglementate de reguli si principii de productie stricte, care pleaca de la calitatea pe care trebuie sa o aiba pamântul si pâna la obtinerea efectiva a produsului final. Rolul acestui sistem de agricol este acela de a produce hrana mult mai curata, mai potrivita metabolismului organismului uman, dar în deplina corelatie cu conservarea si mentinerea mediului.

Se stie, organismele modificate genetic si derivatele lor sunt absolut interzise în agricultura ecologica, ca fiind extrem de daunatoare pentru sanatatea oamenilor si pentru biodiversitatea speciilor. Respectarea regulilor si a principiilor agriculturii ecologice, reglementate prin legislatia nationala, respectiv controlul întregului lant de obtinere a unui produs ecologic, de la pamânt si pâna la produsul final, se face de catre organisme de inspectie si certificare, înfiintate în acest scop, care elibereaza certificatul de produs ecologic.

Trecerea de la agricultura conventionala la cea ecologica nu se face brusc, ci prin parcurgerea unei perioade tranzitorii, numita „perioada de conversie“. Aceasta este perioada pe care fermierii o au la dispozitie pentru adaptarea managementului fermei la regulile de productie ecologica.

Durata perioadei de conversie în productia vegetala, animaliera si apicu