Chiar dacă pornesc cu stângul în viaţă, copiii ai căror taţi nu îşi asumă creşterea lor pot salva cupluri care îşi doresc cu disperare să aibă un suflet de copil aproape. Sursa: Adi Pâclișan

Tinerele care ajung să aibă copii din flori iau, la pachet, nu una, ci mai multe decizii esenţiale în viaţă: ori devin criminale şi renunţă la pruncul încă nenăscut, ori îl aduc pe lume, însă forţate de părinţi, societate, îl abandonează, cel mai adesea, în orfelinat. Prea puţine au tăria de caracter şi posibilităţile financiare să şi-l asume, pe viaţă, atunci când este cazul.

Copiii din flori au şi şansa de a ajunge în familii iubitoare, care îi adoptă, şi care de multe ori sunt mai grijulii şi mai dedicaţi faţă de ei decât ar fi dacă ar fi vorba despre pruncii lor naturali. Cei mai mulţi copii din flori ajung în centrele de plasament, şi dacă au noroc sunt adoptaţi în familii minunate.

Au înfiat un copil din flori şi au primit doi

Este cazul familiei P. din Timişoara, doi soţi tineri (35 de ani el, 29 ea) care, în urmă cu doi ani, au decis să înfieze un copil. S-au ales cu o fetiţă „din flori” şi, la pachet, peste câteva luni, „au recepţionat” şi al doilea boboc de fată, sora ei.

Când îi vezi, înţelegi că nu există pe lume fericire mai mare decât a părintelui care-şi strânge în braţe copiii. „În urma unor probleme medicale, soţia mea a aflat că nu va putea avea copii. Am decis să adoptăm. Era în 2007, la câteva zile urma săptămâna adopţiei, aşa că ne-am prezentat la Direcţia pentru Protecţia Copilului, ne-am informat, am pregătit actele necesare, am urmat un curs special, am fost evaluaţi psihologic etc., şi peste opt luni am fost anunţaţi că există o fetiţă care, culmea, îmi seamănă. Micuţa avea 9 luni şi era copila din flori a unei mame care mai avea un băiat, iar tatăl era necunoscut”, îşi aminteşte Adrian. @