Comediantul ambulant care colindă străzile din Centrul Istoric şi-a plimbat flaşneta şi papagalii inclusiv pe scena Teatrului Naţional, în spectacolul Tache, Ianche şi Cadâr.

De opt ani de zile, nea Vasile colindă străzile Capitalei, cu o cutie magică din care răsună acordurile pline de nostalgie ale romanţelor. Bucureştenii care obişnuiesc să meargă seara la terasele din Centrul Istoric s-au obişnuit cu el. „Copia lui Charlie Chaplin” plimbă pe flaşnetă trei papagali aducători de noroc.

Pentru 5 lei, păsările aleg dintr-o cutiuţă un bileţel care vorbeşte despre destinul, dragostea, supărarea şi destinul oricui. În afară de cele trei păsări colorate, flaşnetarul mai are în recuzită un şoricel care, strecurându-se din pumnul lui, ştie să apuce în lăbuţe bileţelul norocos.

„Am fost la spectacole la Ateneu şi la teatre, iar în piesa Tache, Ianche si Cadar eu sunt omul cu flaşneta!”, povesteşte plin de mândrie nea Vasile. Când vine vorba de teatru aminteşte de fiecare dată de actori pe care i-a întâlnit şi pe care îi stimează. De la unii dintre ei a primit şi suveniruri, cum ar fi pălăria neagră, dăruită de George Mihăiţă.

„Totul e să aduci un zâmbet”

„Bunicul era flaşnetar şi primul care a început să cânte la pianină armonică în Bucureşti”, se mândreşte nea Vasile. Chiar dacă se trage din neam de lăutari, flaşnetarul spune că lui cel mai mult i-a plăcut să lucreze la circ. Acolo a început să muncească încă din copilărie, când bătea ţara în lung şi în lat ca îngrijitor de animale şi vânzător de bilete.

„Nu mai e cum a fost. Atunci era frumos, când se făceau bâlciuri adevărate”, oftează el cu gândul la mulţimea veselă şi pestriţă pentru care sosirea circului era un moment de sărbătoare.

La bâlci, nea Vasile a învăţat să dreseze papagalii. Recunoaşte că păsările lui nu sunt „mama Omida”, dar îi fac pe oameni să râdă şi să se simtă b