Nici o masina a timpului sau alta inventie nu va putea sa rezolve pro­blemele care apar intr-un cuplu si nici sa distruga momentele frumoase ale relatiei. Cam despre asta e vorba in "Undo ’90" - "the new comedy in town", cum scrie pe afisul spectacolului de la Green Hours.

Uneori e atat de ciudat sa vezi cum autori deveniti demult clasici prin alte parti sau autori de comedii "inofensive" sunt in Romania jucati in spatii trecute la categoria "underground". Un scriitor american deja clasic, Neil Labute, a devenit cunoscut in Romania prin spectacolele Teatrului Fara Frontiere. Eric Bogosian sau chiar "batranul" David Mamet au fost jucati pe scene independente. Cu cateva exceptii. Sarah Kane era pana nu de mult nedemna pentru orice scena romaneasca. Mai nou, ea a devenit autoarea preferata de toate generatiile de regizori, iar spectacolele acestora sunt multi-nominalizate la Galele UNITER si selectate in Festivalul National de Teatru. Daca textele britanicei pot zdruncina chiar si sensibilitatile "non-conformiste", nu la fel se poate spune despre Frederick Stroppel. Comediograful american nu este chiar o vedeta, dar textele sale (cel putin cele care au fost jucate in Romania) pot reprezenta oricand o alternativa placuta de petrecere a timpului liber. Cum nici costurile de productie nu ar trebui sa fie foarte mari, piesele sale ar putea intra chiar si in calculele directorilor de teatre foarte preocupati de sensibilitatea spectatorilor.

Pana acum doar la Teatrul Luni de la Green Hours au fost jucate piese ale acestui autor. Prima a fost "Preludiu prelungit", montata in 2004 de Alexandru Berceanu. Cea de-a doua este o productie a anului 2009, "Undo ’90", o adaptare dupa piesa "Do Over", regizata de Radu Apostol.

In "Undo ’90", un absolvent al Institutului de Proiectii Astrale "Shirley MacLaine" se proiecteaza in trecut, in anul 199