Nora Ephron, maestră a comediilor romantice („You’ve Got Mail”, „Sleepless in Seattle”), se aventurează în noul său film într-o zonă diferită.
Şi nu tocmai. Pentru că „Julie şi Julia”, de fapt, poate fi considerat tot o comedie romantică: una care se ocupă de idilele (nu lipsite de complexitate, ca orice idilă) a două femei cu... bucătăria.
Că locul femeii e în bucătărie e un simplu stereotip (răutăcios) care face o mare nedreptate operelor artistice care iau naştere în acest loc subapreciat şi marginalizat – şi Julie şi Julia ne demonstrază exact acest lucru, chiar dacă trăiesc la distanţă de decenii una de cealaltă.
Julia Child (Meryl Streep, absolut fenomenală) este un fel de Sanda Marin a Americii, care, în afară de tradiţional carte de bucate, şi-a avut şi propria emisiune TV, iar americanii hamburgerilor şi-o aduc aminte ca pe aceea care le-a făcut inteligibilă sofisticata bucătărie franţuzească. În paralel, la fel de fascinantă ca şi istoria sa culinară, experienţa amoroasă a Juliei merită, poate, propriul său spaţiu: în Parisul anilor 48, Julia este nebuneşte îndrăgostită de Paul Child (Stanley Tucci, care este ingredientul perfect delicios pentru Streep). Viaţa lor „spumoasă” şi condimentată transpiră pasiunea de care Julia are nevoie pentru reţetele sale.
Julie Powell (Amy Adams), la o distanţă de aproape jumătate de secol şi un ocean de scena Juliei, are un post oarecare în slujba guvernului, iar căsătoria ei e mai degrabă fadă. Dar hotărăşte să se lanseze în aventura vieţii sale: să gătească toate cele 524 de reţete ale legendarei Child în 365 de zile şi să îşi documenteze întreaga întreprindere cu un blog. Inutil de menţionat, această curajoasă şi riscantă decizie îi aduce celebritatea.
Cele două poveşti sunt nedrept inegale, iar extravaganţa şi efervescenţa Juliei Child sunt în profund con
