Revenim cu încă două poeme semnate de tânăra poetă basarabeancă Liliana Armaşu, Ritmuri georgiene şi Verde, ca să nu se simtă singură, şi ca semn de recunoaştere, şi că Marele Premiu la Festivalul Naţional de Literatură "Tudor Arghezi", ediţia XX, Tg. Jiu 2001, nu se uită ci o consacră iar şi iar: "Să cânţi de parcă ar fi ultimul cântec./ Să te bucuri de parcă ar fi ultima zi de pace./ Să-ţi clocotească sângele în vene/ cu gândul la libertate.// Şi vinul să fie vin/ Iar mândria de neam -/ cât Munţii Caucazului.// Privirile s-au încins./ Paşii s-au înteţit./ Începe vârtejul...// Nimic mai înălţător/ decât acest dans al iubirii./ Braţul lui vânjos se întinde arcuit/ către vălul alb al nemuririi.// Ea zâmbeşte misterios/ Ivindu-şi chipul ispititor/ de sub streaşina unduioasă/ a serii.// Simt cum mă-mbie acel aer tare/ al libertăţii/ din Munţii Caucazului." (Ritmuri georgiene). "Nu ştiu cu adevărat/ care anume e corpul/ şi care sufletul/ cine dintre noi e bărbatul/ şi cine - femeia/ şi dacă ne-am atins vreodată/ din întâmplare mâinile/ sau pur şi simplu a fost o adiere de vânt./ Important e că locul în care/ ne dăm mereu întâlnire/ e verde şi noi - pe toată întinderea lui.../ Nu ştim cu adevărat/ de ce la o adică murim şi/ cu ce ne ţinem în viaţă,/ ce este patria şi unde e/ fericirea,/ cine dintre noi/ e deşteptul şi cine - naivul/ şi dacă ne-am văzut vreodată/ la faţă.../ Important e că locul în care/ ne dăm mereu întâlnire/ e verde şi noi - pe toată întinderea lui." (Verde). În urma apariţiei la noi a versurilor Lilianei Armaşu, membră a Uniunii Scriitorilor din Chişinău, am primit mesaje de bucurie, între care, cel mai cald şi mai frumos este cel al poetei noastre din Negreni - Cluj, doamna Minerva Chira, căreia îi dorim tot binele din lume. (Liliana Armaşu) * "Simt nevoia, după mulţi ani să mă descopăr puţin. Sunt profesor în oraşul acesta mic, motiv pentru car