Recenta trecere in nefiinta a lui Norman Borlaug ofera un moment oportun pentru a reflecta la valorile fundamentale si sistemul nostru economic. Borlaug a primit Premiul Nobel pentru meritele sale in declansarea "revolutiei verzi", care a salvat sute de milioane de oameni de la foame si a schimbat peisajul economic global. Inainte de Borlaug, lumea se confrunta cu amenintarea unui cosmar malthusian: in tarile in curs de dezvoltare populatiile cresteau, iar rezervele alimentare erau insuficiente. Inchipuiti-va trauma pe care ar fi trait-o o tara ca India daca populatia ei de o jumatate de miliard de oameni ramanea aproape infometata pe masura ce, practic, se dubla ca numar. Inainte de "revolutia verde", economistul Gunnar Myrdal, laureat al Premiului Nobel, prezicea un viitor sumbru pentru o Asie care se zbatea in saracie. In schimb, Asia a devenit un centru de putere economica.

De asemenea, noua si binevenita hotarare a Africii de a declara razboi foametei ar trebui sa fie considerata o mostenire vie a lui Borlaug. Faptul ca "revolutia verde" nu a ajuns niciodata pe continentul cel mai sarac al planetei, unde productivitatea din agricultura e abia la o treime din cea a Asiei, sugereaza ca e destul loc pentru mai bine. Sigur, "revolutia verde" s-ar putea dovedi doar un respiro temporar. Scumpirea accentuata a alimentelor, constatata inainte de criza globala financiara, a servit drept avertisment, la fel ca scaderea ratei de crestere a productivitatii agricole. Sectorul agrar al Indiei, de exemplu, a ramas in urma celorlalte sectoare ale unei economii dinamice si supravietuieste cu greu pe fondul unui declin precipitat al nivelului de apa freatica, de care tara depinde in mare masura.

Dar moartea lui Borlaug la varsta de 95 de ani este si un memento al gradului de distorsionare a sistemului nostru de valori. Cand Borlaug a primit vestea decer