Inca din copilarie am stat de vorba cu cateva zeci de regine. Una din mostenirile transmise in familia mea este pasiunea pentru cresterea albinelor. Cand am ajuns prima data cu tatal meu in preajma unui stup cu albine, el mi-a aratat, ca sa tin minte, una dintre ele, singura, cu fundul mare, care se cheama regina sau matca. Stupul care are regina emite un sunet linistit. Uneori stupii raman fara regina. Primul semnal este ca atunci cand deschizi stupul, acesta scoate un sunet puternic si nelinistit, iar albinele sunt foarte nervoase. Una dintre metodele de-a introduce o regina noua intr-un stup care nu mai are regina este aceea de-a o pune intr-o cusca mica, cu gratii, astfel incat albinele sa o poata vedea si, mai ales, mirosi, dar sa nu o poata omori – asa cum obisnuiesc cu orice intrus. Dupa mai multe zile in care stupul s-a impregnat deja de prezenta si de mirosul noii regine, apicultorul deschide usa micii inchisori, iar aceasta este primita de multimea supusilor.
Asadar, pana sa fie introduse in stup, mie imi revenea rolul de a tine cusca respectiva cateva minute si aveam timp sa mai schimb o vorba cu regina... Se poate spune ca societatea romaneasca se comporta de vreo 60 de ani precum un stup fara matca: haotic, nervos, fara repere. Cei care sustin ca romanii nu ar avea traditia regalitatii bat campii. Toti voievozii romani erau, evident, regi in micile lor provincii. Regatul Romaniei nu a fost decat o adunare fireasca a acestor provincii – lucru care s-a petrecut cu nenumarate state, care au avut insa norocul istoric de-a o face la timp. Regele asta inseamna, inainte de orice: elementul de legatura intre organismului social si sacru. Din pacate, chiar unii membri ai familiilor regale au inceput sa uite acest adevar. Aici a inceput fractura intrarii in modernitate a monarhiilor lumii, prin indepartarea de sacru, si nu prin faptul ca regii sa
