Cu o propunere fără majoritate şi o majoritate fără propunere, România este în impasul perfect. În cele din urmă, unul din cele cel puţin patru scenarii posibile va da totuşi viitorul premier.
Traian Băsescu şi-a îngustat la două opţiunile când l-a desemnat pe Lucian Croitoru prim ministru: totul sau nimic. Ieşit cu un handicap de imagine prin refuzul de-a-l accepta pe Klaus Johannis, preşeditele mai poate spera să compenseze provocând o trădare în noua coaliţie.
Scenariul cu Johannis prim-ministru, chiar dacă i-ar fi uşurat obţinerea mandatului, l-ar fi pus pe Băsescu în aceeaşi situaţie ca până acum un an: lipsa pârghiilor de control şi PDL în opoziţie.
Însă cele două partide principale care îl susţin pe Johannis sunt în clasica dilemă a prizonierului din teoria jocurilor (lucru despre care a scris şi colegul Alin Fumurescu): dacă îşi respectă pactul, au şanse să meargă împreună la guvernare. Dacă unul trădează, el va merge sigur la guvernare însă celălalt va fi aruncat în opoziţie. Se repetă, până la un punct, scenariul de acum un an.
Însă alegerile prezidenţiale schimbă cu totul situaţia. În timp ce forţează trădarea, Băsescu îşi riscă propriul mandat. La rândul său, Parlamentul riscă să fie dizolvat la scurt timp după alegeri (60 de zile începând de ieri) în cazul în care Băsescu va câştiga. Pentru a-şi maximiza şansele, fiecare parte ar trebui să schimbe din mers regulile jocului.
O variantă pentru Băsescu: Calul troian. După respingerea lui Croitoru, o nominalizare surpriză care să ademenească în mod irezistibil PSD, gen Mihai Tănăsescu.
O variantă pentru majoritatea parlamentară: Pupat toţi piaţa endependenţi. Candidat unic şi neutru la prezidenţiale, probabil Klaus Johannis, eventual cu Lucian Croitoru recuperat pe post de premier acceptabil, victimă a lui Băsescu.
Schema logică a situaţiei:
@N_
