- Cultural - nr. 400 / 16 Octombrie, 2009 In conformitate cu prevederile Marii Adunari Nationale de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918, pentru o perioada de timp, pana ce aveau sa fie pregatite toate conditiile necesare unificarii depline din punct de vedere institutional si legislativ, teritoriile Transilvaniei ramaneau autonome, fiind conduse de Marele Sfat National (cu rol de Parlament autonom) si de Consiliul Dirigent (cu atributiile unui guvern). Marele Sfat National s-a intrunit pentru prima data pe data de 2 decembrie 1918, in sala Tribunalului din Alba Iulia si se va mai intruni o singura data in anul 1919, pentru a se pronunta asupra reformelor agrara si electorala. Consiliul Dirigent a fost desfiintat pe data de 2 aprilie 1920, dar nu s-a putut trece imediat la o conducere centralizata. Tranzitia spre unificare deplina - un drum lung si anevoios Drept urmare, toate actele care emanau de la puterea centrala erau rezolvate la Cluj prin intermediul Secretariatelor Generale ale ministerelor de resort. Aceste Secretariate Generale nu aveau competenta proprie, ci doar una delegata de ministerul tutelar. Pe data de 24 martie 1921, Consiliul de Ministri a hotarat sa transforme Secretariatele Generale existente la Cluj in Directii Generale, iar functionarii numiti la conducerea lor aveau prerogativele, drepturile si obligatiile directiilor similare din ministerele de resort. Ministrii au primit dreptul de a reduce treptat atributiile pe care le aveau aceste Directii Generale, pana la completa lor suprimare. Pe langa fiecare Directie Generala era detasat de catre ministerul de resort cate un functionar superior, care impreuna cu directorii generali formau o comisie regionala de unificare, ce avea in frunte un presedinte ce era delegat de guvernul central. Odata cu adoptarea Constitutiei din 1923 si a Legii unificarii administrative din 1925, s-a incheiat practic