Pe vremea când era presedinte al Partidului Aliantei Civice si senator, Nicolae Manolescu m-a adus intr-o seara cu masina acasa. Locuiam pe atunci intr-un apartament la bloc de pe Calea Mosilor, iar administratorul nostru, fost colonel de Militie, avea obiceiul sa-i spioneze pe locatari. Nici n-a plecat bine masina care ma adusese si administratorul - scund, gras si chel, cu un zâmbet insinuant latit pe intreaga lui fata - a iesit de undeva din intunericul curtii interioare a blocului si m-a intrebat:
- Mi s-a parut mie sau era masina senatorului Nicolae Manolescu?
- A lui era! am raspuns eu apasat, bucuros ca-mi cresc actiunile macar in rândurilor celor de la scara IV, unde locuiam.
- Uite, dom'le! a exclamat admirativ si, totusi, parca neincrezator in plauzibilitatea da-ului meu fostul colonel de Militie, care avea un cult pentru VIP-uri.
In seara urmatoare, printr-un concurs de imprejurari, m-a adus acasa cu masina Octavian Paler; era tocmai perioada când aparea des la televizor si avea un succes imens, cu poza lui de moralist intransigent. L-am invitat pe Octavian Paler sa suie pâna la mine, sa bea o cafea, dar el a refuzat, explicând ca s-a facut târziu si vrea sa ajunga acasa.
Am coborât deci, din masina, m-am apropiat de intrarea in bloc, cautându-mi cheile in servieta, si din nou si-a facut aparitia administratorul.
- Buna seara, domnule Alex. Stefanescu!
- Buna seara.
- Persoana care v-a adus cu masina era Octavian Paler?!
- Da.
- Cel care apare la televizor?...
- Da.
Colonelul in rezerva a ramas, la propriu vorbind, cu gura cascata. Ma studia cu o curiozitate nesatioasa. Nu mai intelea deloc ce e cu mine, de unde sa ma ia si unde sa ma aseze, in clasificarile lui.
Apoi, dupa câteva zile, tot intr-o seara, am fost adus acasa cu masina de George Pruteanu (pe care interventiile din Parlament
