Poveste pe cât de reala, pe atât de amara. Directorul unui institut medical se deplaseaza într-o misiune oficiala în strainatate, prin ordin de ministru, cu scopul de a semna doua contracte de finantare în valoare de 800.000 de lei pentru continuarea cercetarilor si pentru a parafa o serie de acorduri, în urma carora institutul va beneficia de fonduri europene de 12 milioane de euro pentru îmbunatatirea dotarilor. Bani care se vor regasi pentru binele comunitatii, mai exact pentru realizarea de transplanturi de cord si alte organe, activitate care – se stie – a salvat nu o singura data vieti.
Aproximativ în acelasi interval de timp, ministerul care gireaza delegatia peste hotare a directorului, transmite ordinul de demitere. Sec. Înjunghiere pe la spate, într-un mod cât se poate de miselesc. Lasând la o parte mirarea care te cuprinde când auzi o astfel de stire, îti dai seama ca la noi, în România, asemenea procedura e cât de poate de fireasca, nicidecum o exceptie. Îmi amintesc ca în urma cu câtiva ani extinderea SMURD în tara a fost pusa în pericol de intrigile absurde ale lui Sorin Oprescu, al carui pumnal s-a dovedit prea slab penru omoplatii lui Raed Arafat. si exemplele ar putea continua…
Daca adaug ca institutul este din Târgu-Mures si se afla la un pas de colaps financiar, va veti da seama ca e vorba despre Institutul de Urgenta Boli Cardiovasculare si Transplant, pe scurt IUBCvT, iar managerul executat în stilul „miticilor” de la Bucuresti se numeste Klara Brânzaniuc. Nu e dramatic de ilar?! Sa preiei un institut cu mari probleme financiare, sa încerci cu disperare redresarea sa printr-o injectie de capital de milioane de euro si drept rasplata sa fii mazilit de cei care se proclama, din capitala, drept salvatori ai tarii. În realitate niste ciocli cu guler alb ai sistemului medical…
Poveste pe cât de reala, pe atât de amara. Directorul u
