Clocotul clasei politice, dar si al presei din ultimele saptamani este captivant si extrem de revelator asupra malului depus vreme de 20 de ani in subteranele puterii. In vremuri de razboi politic total ca acestea ies la iveala nu numai afinitati si idiosincrazii, altfel ascunse cu grija, intre diferitii actori politici, dar, mai important, apar in lumina limitele sistemului democratic, ale Constitutiei, dar si ale protagonistilor vietii politice nationale. Numai si din acest punct de vedere continuarea crizei politice este binevenita. Se vorbeste din nou despre nevoia de "liniste" si "normalitate" la fel ca in 1990, dar, ca si atunci, "linistea" este supraestimata. Daca exista monstri in adancurile marii politice romanesti, este preferabil ca ei sa iasa la suprafata. Cat despre retorica privind "haosul" in care ar fi aruncata tara, zvonurile despre iminenta apocalipsa nationala au fost mult exagerate.

Exista doua lucruri de care clasa politica doreste cu disperare sa ne convinga: primul este ca alegerile prezidentiale sunt exclusiv despre Traian Basescu, iar al doilea, ca actuala criza de guvern este legata inextricabil de acelasi Basescu si ca, in consecinta, solutia ei se afla in alta parte. Cat priveste criza de guvern, desi ea a fost declansata de solicitarea premierului Boc de revocare din functie a ministrului de Interne Dan Nica si de refuzul PSD de a nominaliza o alta persoana, executivul PDL-PSD a functionat cu atatea sincope incat extinctia lui era inevitabila. Daca PSD l-a invinuit pe Basescu ca a distrus coalitia este pentru ca a dorit sa il asocieze pe presedinte cu acest act. In conditiile in care guvernul a ramas fara jumatate din sustinerea politica, Emil Boc ar fi trebuit sa demisioneze. Nu ai majoritate, pleci! Faptul ca nu a facut-o si a preferat sa se supuna testului motiunii de cenzura dovedeste o lipsa serioasa de judecata la va