La sfarsit de septembrie, am plonjat intamplator in frumusetea si cultura urbana la superlativ. Plecaseram din Bucuresti spre munte cu singurul gand de a ne sarbatori intr-un fel aniversarea casatoriei. N-aveam nici o tinta precisa si nici un program. Era suficient ca evadam din cotidian, din rutina, din reflexele conditionate. Vremea era superba, masina torcea ca o pisica, trafic nesemnificativ. Pana la urma am zis "Hai la Sinaia!" Comarnic parca nu e inca la munte, Predeal era putin cam departe, trebuia totusi sa ne intoarcem pana la o anumita ora.

Dar in Sinaia nu se putea intra pe roti, caci - ne-am amintit abia acolo - orasul era in festival, trei zile si trei nopti, ca-n basme. Cu noroc, am reusit sa parcam la gara si am urcat celebra scara spre centru. Sinaia este oricum un oras frumos, dar "Sinaia Forever" era un tort de sarbatoare. Ne-a intampinat mai intai o revarsare de flori, care avea sa ne insoteasca in toata plimbarea. Atat flori plantate, cat si flori oferite spre vanzare. Apoi, pe strada Octavian Goga, care urca pe langa Parcul Dimitrie Ghica spre Hotelul Palace, am admirat zecile de tarabe care ofereau adevarate opere de arta, de la ceramica si pietre slefuite pana la jucarii din lemn si rame-mozaic. Nu-i de mirare ca era o mare de oameni, vineri, putin dupa pranz.

Pe artera principala, Bulevardul Carol I - terasa langa terasa. Fum de gratare, da, dar nu asa cum poate v-ati fi asteptat, ci in limite civilizate. Dupa cum civilizata era muzica - atat calitativ, cat si ca volum. De altfel, din cand in cand, era oprita pentru minute bune, lasand sa se auda doar forfota strazii, flancata de panouri cu imagini si informatii esentiale din istoria orasului.

Totul era frumos si cu masura. Nu lipseau alegoriile, obiectivele simbolice, de tipul "Pomului viselor", unde, pe mai multe mari panouri, fiecare trecator putea sa scrie ce a visat sa