De la înălţimea celor 18 procente ale PNL şi a unui colegiu pierdut la ale gerile din 2008 şi dobândit doar la redistribuire, Crin Antonescu vrea să-i impună preşedintelui Băsescu premierul care-i convine.

Întărit de cele zece puncte în minus faţă de cota partidului său în sondaje, Mircea Geoană se erijează în pol de putere şi organizează în biroul său consultări paralele cu cele de la Cotroceni. Iar Marko Bela pretinde că UDMR se simte responsabilă pentru soarta ţării ca iniţiatoare a moţiunii de cenzură. S-o fi simţind responsabilă şi de consecinţele ei economice?

O fi legală moţiunea de cenzură, dar deciziile politicienilor se judecă după binele public pe care-l generează. Legalitatea procedurii nu echivalează cu responsabilitatea şi dis cernământul cu care ne sunt datori politicienii.

Nu este greu de înţeles că miza demiterii guvernului Boc nu a fost scoaterea ţării din criză - nu rezolvi o criză economică printr-o criză politică -, ci, pe de-o parte, slăbirea poziţiei preşedintelui Băsescu înainte de alegeri, iar pe de altă parte asigurarea că PSD, PNL şi UDMR vor controla guvernul în cazul în care Traian Băsescu ar câştiga totuşi alegerile prezidenţiale. Am avea, adică, o nouă situaţie de coabitare, în care preşedintele ar fi izolat şi neputincios.

Iată de ce Emil Boc, onorabil, onest şi muncitor, ar fi trebuit înlocuit cu iepurele scos din joben de Crin Antonescu, pe nume Klaus Johannis. Îmbătat de aerul înălţimilor, sasul eficient şi integru s-a declarat „onorat” să fie unealta domnilor Hrebenciuc, Vanghelie, Geoană, Voiculescu, Patriciu & Co.

Unii cred că nemţii au o genă a corectitudinii şi eficienţei pe care noi, bieţi balcanici, nu o avem şi uită că nemţii care prosperă în România se îmbogăţesc pe aceleaşi căi ca şi românii. Iar primarul Sibiului, numit şi „Johannis şase case” şi acuzat de un