Toate acestea au făcut ca România să fie botezată în presa occidentală «Elveţia estului»! Aiurea! Fabulos! România a scăpat de ciuma câinilor vagabonzi! Rămâne încă un mister cum de au reuşit noile autorităţi, instalate imediat după Revoluţie, să stârpească peste noapte acest flagel. Nici nu mai contează. Important e că te poţi plimba sigur prin cartierele Capitalei şi ale marilor oraşe. Asta da, performanţă politică şi administrativă! Iar exemplele curg nestăvilite.
Ce şochează însă este felul în care se civilizează strada. Adio cocalari puşi pe chefuri cu mici şi grătare între blocuri! Fără manelişti cu jeep pe plajă, fără beizadele cu tupeu, fără violenţe pe stadioane, cu interlopii depozitaţi la zdup. Mai vreţi cu stârpirea răului? Cine se gândea, de pildă, că România a ajuns în viteză un reper european în privinţa siguranţei rutiere? Nici măcar cei mai pesimişti şoferi şi pietoni. Numărul accidentelor cu morţi şi răniţi s-a prăbuşit în statistici. 99% din şoferi - potrivit unui studiu recent al Poliţiei Rutiere - respectă viteza legală. Nu degeaba turiştii străini sosiţi în vizită aici vorbesc tot mai des despre respectul în trafic pe şoselele României.
Aşa ceva n-ar fi fost posibil fără intervenţia dură a legii. Sigur, cu amenzi ameţitoare, cu oameni trimişi la puşcărie, dar, altfel, armata infracţională nu putea fi pusă cu botul pe labe. Ca ţară învăţată să fenteze regula, n-aveam ce face! Soluţia punitivă s-a dovedit miraculoasă. N-a fost uşor. Destui dintre profitorii regimului Ceauşescu au încercat să pună tălpi reformei. Nu le-a ieşit. Sprijinul Occidentului a contat enorm, dar esenţial rămâne altceva. Stabilitatea politică internă, coerenţa legislativă, responsabilitatea demnitarilor.
Fără acest canon al credinţei democratice, succesele rămâneau simple naivităţi ale intelectualităţii născute din Piaţa Universităţi