Alături de Mosquitoes, Pylon, The Wild Palms şi A Fable, Soldier's Pay e parte a unui cvintet de romane ce stau, potrivit lui Garry Harrington, sub eticheta de "fabule ale creativităţii". Ele conţin "o serie de reflecţii profunde, chiar dacă nu întotdeauna duse la capăt, asupra unor chestiuni privind estetica şi creativitatea" (Harrington, 1990: IX). E vorba, aici, despre căutarea tonului şi adoptarea unor noi teme. Situaţia diferă, fireşte, de la roman la roman: unele erau intenţiile sriitorului la începutul carierei şi cu totul altele în amurgul glorios, de după primirea premiului Nobel. Fiecare dintre romane proiectează, în forme specifice şi contradictorii, o altă lumină asupra cărţilor din ciclul Yoknapatawpha. "Miezul tare" al creaţiei faulkneriene nu mai poate fi privit doar din perspectiva îngustă a istoriilor fals-inocente povestite de un romancier cu o fabuloasă memorie a locurilor în care a crescut. Retranşarea lui Faulkner pe problemele teoretice ale creaţiei, încercarea apăsată de a stabili filiaţii şi vecinătăţi culturale sunt de natură să modifice imaginea de scriitor naiv, defazat, experimentalist malgré soi, incult şi ignorant.

Citind aceste cărţi, eşti surprins de coerenţa şi consistenţa referinţelor culturale. (În paranteză fie zis, unul din personajele romanului e înconjurat de "Vechiul Testament în greceşte în mai multe volume, o carte deprimant de groasă de drept internaţional, Jane Austen şi ŤLes Contes Drolatiquesť"). Într-o interpretare ingenioasă, Gary Harrington demonstrează că Faulkner a dus mai departe ideea de parodiere a Odiseei şi că, pe lângă evidentele influenţe stilistice, Soldier's Pay poate fi citită şi ca o originală rescriere a epopeii homerice.

Argumentele nu lipsesc, chiar dacă uneori simbolurile şi episoadele din Odiseea sunt preluate cu semn schimbat. Joyce însuşi nu procedase, oare, în acelaşi