Andi Vasluianu, pe care îl puteţi vedea în „Contra timp 2”, la Pro TV, povesteşte cum a ajuns, din lucrător la brutărie şi tâmplar, unul dintre cei mai valoroşi actori ai generaţiei sale.

EVZ TV: Ai apărut într-o serie de filme, dar publicul nu ştie mai nimic despre Andi Vasluianu cel din spatele camerei de luat vederi. De exemplu, cum erai în copilărie, apoi în adolescenţă?

Andi Vasluianu: Tind să cred că omul nu se schimbă esenţial de-a lungul timpului. Eu am şi am avut dintotdeauna o naivitate şi o inocenţă pentru care sunt deseori luat peste picior de prieteni. De exemplu, pentru mine, toţi oamenii sunt minunaţi şi tind să le găsesc scuze atunci când greşesc, pe principiul că trebuie să cunoşti întreg contextul înainte de a judeca faptele sau acţiunile cuiva. Eram la fel de optimist şi pe vremea când eram puştan, nu am trăit drame majore, s-ar putea spune că sunt chiar neinteresant din acest punct de vedere. Am avut o copilărie foarte frumoasă, iar în ado lescenţă am gustat libertatea, m-am bu curat de beneficiile democraţiei, aveam 16 ani la Revoluţie.

Unde ai crescut?

Două locuri mi-au rămas extrem de dragi: satul Voineşti Deal, lângă Târgu- Jiu, unde era bunica din partea mamei, şi cartierul Pantelimon, în care am copilărit.

Care a fost primul tău job şi ce ai făcut cu primii bani câştigaţi?

Aveam 17 ani, făceam liceul la seral şi mi s-a părut firesc să încep să-mi câştig singur banii. Nu-mi amintesc foarte bine, dar cred că primul job a fost la o brutărie, căram făină. Din primii bani ştiu sigur că am plătit întreţinerea şi că mi-am luat câteva lucruri, dar nu-mi amintesc ce anume.

Cum ai ajuns la actorie?

M-am înscris la Şcoala Populară de Artă, unde am întâlnit o tânără profesoară, Petronela Lazăr; era foarte apropiată de elevii ei şi am fost impresionat de pasiunea cu care preda.