Lucrează în domeniul protecţiei mediului de aproape două decenii, dar profesiunea sa de credinţă este scrisul. A publicat trei cărţi şi o pregăteşte pe a patra. Ion Avram reuşeşte să îmbine două ocupaţii care aparent nu au nimic în comun: protecţia mediului şi literatura. Într-un mod fericit, marea sa pasiune, scrisul, i-a oferit ocazia să lucreze în domeniul protecţiei mediului, unde l-a adus un vechi „amic de litere”.
„Până în `90 am fost constructor. Un prieten literar de la Apele Române a ajuns în situaţia să fie numit primul inspector şef la Protecţia Mediului din Galaţi. Atunci el m-a racolat pe mine şi aşa a început să-mi placă munca de la mediu. A devenit şi asta un soi de pasiune” , povesteşte Ion Avram .
La începuturi, a scris „amintiri”
Ion Avram a avut primele contacte cu scrisul prin clasa a şaptea, când compunea scrisori în versuri, pentru un unchi militar.
„Mătuşa mea m-a rugat. Aşa am scris amintiri despre căţel, despre purcel, despre pământ, despre arat, despre orice. Erau un fel de pasteluri în versuri, care aveau chiar şi un fir epic” , spune amuzat comisarul-poet.
La „Junimea” a descoperit adevărata literatură
Ajuns la Iaşi, ca student al Facultăţii de Construcţii, Ion Avram nu avea cum să nu fie pătruns de spiritul artistic al oraşului, care se manifesta puternic mai ales în mediul universitar. Primul contact cu poezia şi creaţiile studenţeşti le-a avut prin intermediul cenaclului „Moldavia”, în cadrul căruia s-a afirmat ca autor de poezii pentru spectacole.
„Acest cenaclu nu era atât de genul muzică şi poezie, cât spectacol pe scenă. Interveneam în timpul spectacolului cu nişte recitări, şi văzând că prinde la public, am început să scriu o poezie pentru spectacol, oarecum şocantă, care ieşea în evidenţă, era între satiră şi umor” , ma
