Si cum naiba, ca sa spun asa, sa se sperie Satana de niste amariti ca noi!? El avea, pe linga un rafinament si o putere de seductie enorme (pai, nu l-a sedus pina si pe Dumnezeu?), atitea Katiuse si atitea tancuri in dotare, incit a fost nevoit sa le parcheze pina si in casele Domnului. La nu prea mult timp dupa ce reprezentantii ordinii comuniste i-au furat la lumina mare toata agoniseala lui si a parintilor lui, tata a hotarit ca el, ajuns plutonier major in armata numai prin purtare buna si istetime, nu poate sta in sat sa rida de el "golanii care l-au lasat cu curul gol, luindu-i averea pentru care si-a sacrificat viata". A sopocait nopti intregi cu mama - cum vor fi facut si alti sateni care si-au luat lumea in cap - si amindoi au ajuns la concluzia ca el trebuie sa-si caute ceva de lucru "la oras". S-a dovedit mai tirziu, desi am crescut ca si fara tata, ca a fost o hotarire inteleapta: fara nenorocitii de banuti cistigati lunar de el, noi, cei trei plozi, n-am fi putut merge mai departe la scoala. Mama i-a facut bagajul: sint sigura ca n-a uitat sa-i puna briciul, pasta de dinti, doua rinduri de schimburi, o bucata de cas cu ceapa, livretul militar si certificatul scolar de 4 clase. Cu ocazia asta, tata a plins din nou si din nou a tras o cearta la cutite cu bunelu' pe care l-a blestemat si acuzat iar ca l-a tinut rob la pamint si nu l-a lasat sa mearga mai departe la scoala, desi terminase ciclul primar "cu coronita". Si iaca, acum nici pamint nu mai avea si el ramasese neom. "Poate copiii mei vor avea alta viata...", a spus plingind amar. Apoi si-a pus ranita in spinare si, intr-o dimineata devreme, a taiat lunca Jijiei pe jos si dus a fost. S-o fi intilnit pe drum cu alti sateni, goniti si ei de cei cinci handralai cu caciuli tuguiate si haine negre de piele, pe care nu i-au putut nicicum pacali, desi s-au ascuns cu lunile prin paduri ca sa nu li se ia pami