"Laolaltă luate toate

Au mers mai bine decât credeam

şi decât meritasem vreodată."

W. H. Auden

Plec, Ariel.

Nu te obosi să mă conduci

mi-e greu să suport despărţirile-n gări,

opreşte ceremonia in pragul uşii -

oricum ştiu ce m-aşteaptă.

Ajută-mi mai bine să pun in boccele

puţinele boarfe-adunate

in anii din urmă.

Lasă florile, nu pot să le-nghesui

intre lucruri, mai degrabă

să-mi strâng câteva straie mai groase -

am auzit că acolo sunt geruri grozave.

Odaia s-a intunecat, norii se-adună,

o să fie azi prima ploaie de primăvară,

o să tune, probabil, puternic,

de-aici, de la geam, poţi vedea

cărarea in spume

pe care am să mă indepărtez.

Nimic nu e mai frumos

decât drumul de-ntoarcere-acasă,

chiar dacă voi găsi ferestrele sparte

şi clanţele inţepenite-n rugină.

O să merg insă ceva mai incet,

n-am să mă pot stăpâni să-ntorc capul -

când nu te atrage nimic inapoi

nu există nici inainte.

Ah, ce greu e bagajul,

ce lungă e clipa in care trebuie

să-mi iau inima-n dinţi

să trec pragul -

ce i-a apucat pe puradeii aceştia

isterici să cânte tocmai acum

"Hai la groapa cu furnici

ba-i aici, ba nu-i aici?"

2 -

Oricum, plec. Nici o trompetă,

nici măcar aripa unei batiste,

totul să se petreacă in linişte

ca la marile nunţi din natură.

Ce-a rămas e bun rămas,

nu iau multe cu mine,

caută să le foloseşti cu parcimonie.

Zilele-s albe, nopţile se scurtează,

mugurii stau să crape,

cred că te-aşteaptă sărbători numeroase

şi pline de zgomot,

să ieşi din ele cu bine.

La sfârşit - când şi dacă va fi un sfârşit -

numără-ţi grijuliu toate obiectele strânse

şi păstrează c