Urmând principiul ciupercilor, ori de câte ori plouă, pe trotuarele Bucureştiului apare o specie nouă de comercianţi, vânzătorii de umbrele. Cu preţuri mai mici decât cele din magazine, ei au şi avantajul de a se afla în drumul clienţilor grăbiţi, aflaţi în căutarea unui adăpost în faţa stropilor. Sursa: evz.ro
1 /. Încă de la primele ore ale dimineţii, vâzând că plouă, s-a îmbrăcat bine şi a ieşit în stradă, înarmat cu umbrele. Domnul Florin a lucrat ca şofer ani de zile, apoi a ieşit la pensie, “la vârsta legală”, după cum spune el. Banii din pensia lui, adunaţi cu ce mai ia soţia, de abia le ajung pentru întreţinere, mâncare şi medicamente.
Haina de stofă neagră pe care o poartă e cumpărată de mult, ca şi pălăria, însă nevasta grijulie le-a păstrat ca noi. Cu papucii e mai greu, căci, cu atâtea chinezării, nu mai găseşti pantofi din piele naturală decât dacă îi cauţi cu lumânarea. Iar atunci când îi găseşti, sunt scumpi foc.
Umbrele şi acadelele
Ca să aibă bani de “doctori, murături şi acadele la nepoţi”, domnul Florin s-a gândit că trebuie să mai facă ceva. Aşa a ajuns să cumpere umbrele din Europa şi să le revândă pe stradă sau la cunoştinţe. Zice că nu le dă scump, că aşa s-ar duce oamenii la magazine. Ştie şi el că nu poate cere mai mulţi bani pentru că spiţele sunt subţiri ca nişte paie, iar materialul se uzează uşor. Aşa că “5-7 lei umbrela e un preţ corect”.
În schimb, umbrelele lui se vând “că-s mici şi le plac la dame că intră uşor în poşetă”. Apoi, alege numai modele mai clasice, adică cele uni sau cu imprimeuri simple, uşor de asortat. Într-o zi bună, vinde cam 4-5 bucăţi, deci îi ies cam numai banii de acadele. În ultima vreme însă e mai greu căci poliţiştii umblă camuflaţi în civili şi nu mai ai cum să îi vezi din vreme.
De aceea, domnul Florin e ca o tarabă ambulantă. Ţine o umbrel
